Gratuit este numărul de pe ușă. În spatele lui poți găsi un joc complet, un demo care nu recunoaște niciodată că este demo sau un magazin îmbrăcat în haine de joc. Ca să le deosebești, îți trebuie o rundă onestă, iar asta te scutește mai târziu de cheltuiala greșită.
Nimic din toate astea nu cere un tabel. Cere să joci înainte să plătești și să știi ce îți cerea de fapt runda.
Deschide jocul și ignoră orice ofertă până termini o rundă reală. Apoi pune-ți trei întrebări.
Ai înțeles acțiunea? Runda s-a terminat pentru că ai terminat-o tu sau pentru că s-a golit un contor? Vrei să joci din nou pentru joc sau pentru că o numărătoare inversă ți-a spus să o faci?
Dacă răspunsul la ultima întrebare este numărătoarea inversă, închide-l. Un joc corect te poate invita înapoi mâine. Nu are nevoie să te panicheze azi. Urgența care apare înainte să fi învățat regulile nu face parte din joc. Este magazinul care a sosit devreme.
Energie care ține distracția după o poartă. O limită a timpului de joc poate fi o pauză blândă. Devine o problemă când pauza sosește în mijlocul unei partide bune, iar singura ușă înapoi este o plată. O sesiune care se termină pentru că ai curățat tabla este o sesiune. O sesiune care se termină pentru că o inimă a ajuns la zero, după treizeci de secunde, este o taxă de trecere.
Monedă care ascunde prețul. Dacă o continuare, un indiciu sau o mașină costă „80 de geme”, iar gemele se vând în pachete care nu se împart niciodată exact, prețul este făcut ca să nu fie înțeles. Preferă jocurile care îți spun costul în bani sau care te lasă să câștigi lucrul jucând o rundă care îți place deja. Dacă nu poți spune cât costă încă o încercare într-o monedă pe care o recunoști, nu știi prețul.
Putere vândută ca progres. Un skin este opțional. O mașină care este pur și simplu mai rapidă în aceeași cursă nu este. Achizițiile cosmetice sunt un schimb corect: plătești pentru gust. Achizițiile de gameplay care fac versiunea neplătită să pară stricată sunt o taxă pe răbdare. Ar trebui să poți termina o cursă, o tablă sau un nivel fără să cumperi dreptul de a o termina.
Recompense care sunt coridoare. Un cufăr zilnic care se deschide într-o altă monedă, care se deschide într-o șansă la lucrul de pe afiș, nu este un cadou. Numără ușile dintre tine și lucrul care ți-a fost arătat. Dacă nu poți spune câte sunt, acesta este răspunsul.
Decide cât valorează jocul înainte ca un cronometru să se facă roșu. Alege o sumă pe care ai fi plătit-o pentru o descărcare completă — costul unei cafele, al unui prânz sau nimic — și nu o depăși pentru că un buton pulsează.
Dacă cheltui, cumpără lucrul pe care îl înțelegi deja. Deblocarea unică a unui mod pe care l-ai jucat este mai clară decât un pachet de nume pe care nu le-ai văzut. Sari peste orice este etichetat limitat dacă nu poți spune ce schimbă în runda următoare. Și nu plăti niciodată ca să anulezi o pierdere pe care o poți relua. Achiziția aceea antrenează jocul să facă pierderile să pară scumpe.
Un joc gratuit corect te lasă să termini ceva azi. Își arată prețurile la vedere. Vinde gust, comoditate sau o versiune mai mare a aceleiași distracții, iar jocul neplătit tot se simte ca un joc. Te poți bucura de acest fel de gratuit luni de zile. Te poți bucura și să plătești o dată, dinadins, pentru o versiune care îți place deja.
Ambele sunt mai bune decât o scurgere lentă pe care o observi abia când se termină luna. Joacă runda. Apoi decide cât valorează. Ordinea este tot ghidul.